Niciodata nu a luat singura trenul, ura sa fie pe cont propriu, ma lua intotdeauna de mana si-mi spunea ca are nevoie de mine, nu vroia ca dragostea sa dezamageasca, intotdeauna a sperat k e real, ma privea in ochi si imi spunea "-Crede-ma". Si apoi noaptea se facea in zi si nu mai era nimic de zis, si atunci cand nu mai era nimic de zic ceva era in neregula. Si cum stia ca destinul va intoarce roata, mereu imi zicea k e a mea, sa intors si mi-a imprumutat un zambet si imi spune ca a plecat, dar intr-o clipa ea sa intors si mia dansat pur si simplu prin viata ca un cantec melodios ca o melodie a unor indragostiti...of, in aceasta seara m-ai ucis cu zambetl tau atat de frumos si de salbatic, atat de frumos... Prin cea mai intunecata noapte, vine cea mai stralucitoare lumina si acea lumina ce aproape ca straluceste este atat de adanca... este ceea ce esti!
duminică, 27 decembrie 2009
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)


Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu