Realitate

De fiecare data cand privesc la oglinda
Toate aceste linii pe fata mi se indreapta,
Trecutul mi-a pierit,
M-a depasit, precum inserarea spre rasarit
Si nu este aceasta calea,
Ce fiecare trebuie sa-si plateasca datoria in viata.

Si da, stiu ca nimeni nu cunoaste
Unde vine si unde se duce,
Stiu ca e pacatul tuturor
Dar trebuie sa stii sa pierzi ca sa castigi.

Jumatate din viata-mi
Mi-e scrisa in paginile unei carti,
Traind si invatand de la prosti si
De la intelepti,
Si stii ca e adevarat,
Ca toate sentimentele se vor intoarce catre tine.

Asa ca scriu pentru mine, scriu pentru ani,
Scriu pentru zambete, scriu pentru lacrimi,
Scriu pentru mine, chiar daca scriu pentru azi,
Si poate ca maine, destinul ma va lua...
Asa ca viseaza pana cand visele vor devenii realitate!

"O simpla amintire..."

Noi ne iubim pe paturi de-mprumut
Pe-o canapea ingusta,fara perna
Crezand ca aventura de-un minut
Devine lesne "dragoste eterna".

Noi ne iubim pe scena,-ntr-un decor:
Pe-un sac-umplut cu paie-dintr-o piesa
Eu par un ceas truver,ratacitor,
Tu esti o ora magica printesa.

Speram cu disperare amandoi
Ca ni-e deajuns o-mbratisare-n fuga
Si ca statutul nostru de eroi
Nu poate-apoteoza sa-i distruga.

Noi ne iubim visandu-ne-n secret
Perechea pasionata si celebra
Traind in moarte, fara de regret,
Un scurt si iluzoriu act de febra.

Noi ne iubim...dar cuplu consacrat,
Culcat calm,in culcus fara alarme,
Am deveni doar intr-un simplu pat
In care-am invata si cum se doarme.



"Destin" O.Paler

Lemon tree

De ajuns...

Mi-as fi dorit sa am ceea ce vreau,
Sa fiu de capu' meu,
Caci ma simt atat de infrant,
Si atat de singur.

Si totul pare atat de esuat,
Si chiar n-an niciun plan,
Sun un avion intr-un apus,
Neavand unde sa aterizez.

Si tot ce vad,
Nu ar putea vreodata sa ma faca fericit,
Si toate castele mele de nisip,
Si-au pierdut timpul prabusindu-se.

Maine e aniversarea mea,
Nimeni de aici nu ar putea stii,
M-am nascut in acesta vineri,
Acu' 22 de ani.

Si ma simt blocat,
Vazand cum istoria se repeta,
Da... cine sunt?
Doar un pustan ce stie k e in nevoie...

Fa-ma sa stiu k tu ma auzi,
Lasa-ma sa-ti simt atingerea,
Fa-ma sa stiu k tii la mine,
Si lasa asta sa fie de ajuns...

Tu nu vezi...

Unde mi-e mintea?

Si inaotam prin Caraibe,
Animalele se ascundeau pe dupa roci,
Exceptand micutul peste,
Dar el mi-a zis, ca estul e-n vest,
Incercand sa graiasca.

Si cu picioarele in aer, si cu capul pe pamant,
Incearca si acest truc si apoi invarte-l,
Capul iti va ceda daca nu e nimic in el
Iar atunci te vei intreba,

Unde mi-e mintea?
...
Undeva in larg, in apa uite cum inoata!

E bine? E bine....

Stand by

Nevoie speciala

Aminteste-ti de mine cand tu vei fi pe un ecran argintiu,
Aminteste-ti de mine cand tu vei fi ceea ce ti-ai dorit mereu,
Aminteste-ti de mine cand nasurile tuturor vor sangera,
Aminteste-ti de mine, o nevoie speciala...

Aminteste-ti de mine cand iti tintuiesti propriul vis,
Si aminteste-ti de mine blocat in scaunul meu avand patru roti,
Aminteste-ti de mine printre blitzuri rapide si urlete,
Aminteste-ti de mine, o nevoie speciala...

Doar 20 acest vis naiv crezand ca tu ai acea aroma,
Doar 20 si niste vise obscene cu sase luni de rea purtare.

Aminteste-ti de mine...

Soulmates

Si marea se evapora, si totusi nu-i mirare,
Si acei nori ce ii vedem, sunt explozii in vahduh,
Si se pare a fi totul scris, dar nu putem citi printre randuri.

Aceasta viziune a lumii ne duce catre compromis,
Ce rost mai are o religie cand noi pe altii ne tradam?...
Duca-se si conducatorii,
Blestemand crimele si minciunile lor.
Dar, ssttt... totul e ok,
"Suflet-pereche" usucati ochii,
Usucati ochii , pentru ca,
Sufletele pereche nu mor niciodata!

Fereste-ma

E acea boala a varstei,
E acea boala ce noi o dorim,
Singuri la sfarsitul acelei curse,
Si prindem ultimul autobuz spre casa.

Toata lumea se trezeste,
Chiar si cafeneaua noastra,
Si deschimen lacatul usii,
Gauri ce noi numim casa.

Si poate suntem victimile destinului,
Si aduci aminte cand celebram,
Ne imbatam si ne faceam "high" pana-n zori,
Si acum suntem pur si simplu singuri.

Si clopotele nuntii nu vor suna,
Cu amandoi vinovati de o crima,
Si amandoi condamnati in timp,
Si acum suntem pur si simplu singuri.

Dar totusi,
Fereste-ma de ceea ce-mi doresc...

Orb

Daca as putea sa te smulg de pe tavan,
Si sa garantez o permanenta sursa divina,
Scapandu-te de posesia-ti efemera,
Si sa raman acelasi eu mereu.

Daca as putea sa te smulg de pe tavan,
Stiu ca am facut tot ce-am putut,
Ti-as fi umplut fiecare suflare cu un inteles,
Si as fi gasit un loc unde ne putem ascunde.

Tu nu ma crezi,
Dar faci asta tot timpul,
Si te rog nu ma orbi!

Si daca as putea smulge de pe tavan,
Ne-as ingheta pe amandoi,
Si as gasii un alt mod de a vedea,
Ochii tai vesnic lipiti de ai mei.

Si te rog nu ma duce in orbire...

Sand and Sky

Vezi mai multe video din Muzica

La revedere !?

O regina a frumusetii de doar douazeci de ani
Avand unele probleme cu ea insasi,
El era intotdeauna acolo s-o ajute,
Ea era intotdeuna a altcuiva.

Si am condus mile intregi
Trezindu-ma la usa ta,
Si totusi te-am avut de atatea ori dar,
Vreau mai mult.

Un pocnet in geam, un ciocanit la usa,
Vreau sa te fac sa te simti frumoasa,
Stiu ca am tendinta sa fiu nesigur,
Dar asta numai conteaza.

Nu intotdeauna e un curcubeu si nu mereu sunt fluturi,
E acel compromis de ne tine in continuare,
Inima mi-e plina si usa intotdeuna deschisa,
Si poti veni atunci cand vrei.

Stiu unde te ascunzi,
Singura in masina ta,
Stiu toate lucrurile care te fac ceea ce esti,
Stiu ca "la revedere" nu insemna absolut nimic,
Venind inapoi si implorandu-ma s-o prind de fiecare data cand cade.

Si nu ma deranjeaza sa-mi petrec fiecare zi,
La coltul tau in ploaia aspra,
Cautand fata cu zambetul pierdut,
Intreband daca mai vrea sa stea un pic.

Incercand atat de greu sa spun "la revedere".

Feel

Vezi mai multe video din Muzica

Pull the trigger!

Ia-ti o suflare, ia-o adanc, calmeaza-te, asta imi spune... daca joci o faci pentru a nu ceda, ia o arma si numara pana la 3 si am inceput sa transpir miscandu-ma incet, nu am timp sa gandesc, si e randul meu... si spuneti propria-ti rugaciune si ea imi spune "inchide-ti ochii, cateodata ajuta" iar eu apoi am un gand terifiat pentru ca ea e aici, insemna ca nu a pierdut niciodata! In timp ce viata imi curge prin fata ochiilor ma intreb daca oare voi mai vedea vreun rasarit?... ca atatia nu vor avea ocazia sa zica la revedere, dar acum e prea tarziu sa-mi calculez valoarea vietii! Si imi poti vedea inima batand, o poti vedea prin piept si sunt terifiat dar n-o sa plec stiind ca trebuie sa trec si de acest test asa ca, apasa pe tragaci...

Nu-mi da pace

Asculta mai multe audio Muzica

Mirror of my past

Ia acest razboi sangeros al meu de aici, sunt pierdut in propriile-mi cuvinte... ce oare ma vor intampina la apus!? Ia aceste ganduri noroioase ce sunt peretii mei, nu sunt chiar asa pregatit pentru chemarea ce ma va astepta la acel apus! Si am luat decat ce altcineva a vrut, concurand numai cand sunt primul, spargand ceea ce nu am nevoie si e chiar dragut sa vezi cum cineva respira, pentru mine, fiindca eu m-am saturat de mine! Ei, uite, vino si stai langa mine dar nu ma voi culca cu vreo viitoare mireasa pentru ca si asa am pierdut atata timp de parca nici nu ar fi contat atat de mult, asa ca sunt multumit pentru companie! Si am stat aici pentru eternitate, si iti multumesc pentru asta fiind flatat ca sunt atins atunci cand imi spui ca esti indragostita de mine, dar totusi nu vrei sa respiri pentru mine!?... pentru ca eu m-am saturat de mine! Si acum intrece-ma pana la acel sfarsit un pic cam horror, pentru ca iar m-am pierdut in oglinda trecutului meu... lasa-ma, lasa-ma sa imi scarpin pielea si mor de narabdare sa ajung in oglinda trecutului meu!!!

Leacul si cauza

Reausesti sa-mi dai acea dulceata, iar eu uite ce usor cedez si ma afund destul de mult, parca atingerea ta curge usor ca mierea pe pielea mea si usor se prelige... marea ta poate fi atat de geroasa dar eu ma gandeam ca pot sa plutesc dar ma afund in adancul albastru iar de tine sunt consumat, si sunt atat de naiv crezand ca nu voi fi prins in ritmul tau descendent, purtat departe, asa ca ce rost mai are o simpla zi buna acum, fiindca sunt singur!Tot ai nevoie , si inca ma mai chemi chiar si printr-o usa inchisa, te-ai dat deoparte din vederea mea dar umbra ta totusi spune multe. Doar cateva cuvinte inainte de a pleca singur, esti minunata si buna atunci cand vrei, estii exact ceea ce vreau dar nu neaparat ceea ce am nevoie, si nu esti deloc buna pentru mine, dar totusi tu esti leacul... a da, dar tu esti si cauza starii mele...

Din toate florile...

Vezi mai multe video din Muzica

Fara aripi

Toata lumea e in cautarea acelui ceva, acel lucru ce ne completeaza pe toti si o sa-l gasesti in cele mai ciudate locuri, locuri la care nu te-ai gandit niciodata sa fie... unii il gasesc in chipul propriilor copii, altii in ochii iubitior si cine poate nega bucuria adusa cand gasesti acel lucru atat de special... unii il gasesc impartindu-l in fiecare dimineata, altii in viata lor solitara iar poate tu o sa-l gasesti in vorbele altora care pot fi doar o simpla replica ce te poate face sa razi sau chiar sa plangi... poate o sa-l gasesti in cea mai stransa amicitie, una pe care s-o pretuiesti toata viata si cand vei stii cat de mult insemna atunci o sa-ti dai seama ca ai gasit acel lucru! Si oricat de imposibil ar parea trebuie sa lupti pentru orice vis pentru ca nu vei stii niciodata la care renunti sa fie chiar acela ce te va face complet! Uite ca pentru mine e acela sa merg alaturi de tine pentru a privi rasaritul in chipul tau, ca pot sa-ti spun orice gand in orice loc si in orice moment! Sunt lucrurile acelea mici pe care doar eu le stiu, iar acelea sunt lucrurile ce te fac a mea si e ca si cum as putea sa zbor fara elan, pentru ca tu esti acel lucru special si eu pot zbura fara aripi...

Decizii...

Si stau sa ma gandesc de multe ori de ce sunt atatea decizii de luat si atatea variante de ales intr-o situatie destul de complicata... ma gandesc acum ca as prefera sa fi ramas copil si sa nu fiu nevoit sa ajung la asemenea decizii in care orice as alege as ranii pe cineva... ori pe mine, ori pe cei din jur! Pe mine m-as dezamagii pentru ca mereu am facut ceea ce m-a taiat capu si nu am gandit niciodata la rece o stuatie... pe cei din jur pentru ca probabil o sa fiu etalonat ca pe un las si cu acest gand nu as putea vreodata sa traiesc!! Mi-e un pic frica de ceea ce pot face si asta nu e deloc bine, singurul lucru care il sper e acela ca voi lua acea deczie potrivita pentru a iesii din aceasta situatie fara sa ranesc prea multe persoane dar nici pe mine... Si imi pun aceeasi intrebare : "Ce decizie sa iau?Ce sa fac?Cum ar fi cel mai bine?"... si ajung la acelasi raspuns mereu "Nu stiu, dar sper sa fie bine pentru toata lumea!!". Decizii, decizii si iar decizii...

Invins

Numai invinsii castiga intr-un final, ei nu au nimic de dovedit, iar ei parasesc aceasta lume cu nimic cu care sa regrete si poti rade la toti ciudatii pana cand greselile vor fi dreptati pentru ca ei for aceia ce nu vor avea nimic de pierdut! Pentru ca m-am gandit si tot gandit si am un plan pentru a pierde tot si chiar am un contract in procesare pentru eternitate asta dak nu am renuntat si la asta pana acum dar am un plan sa pierd chiar totul! Am fost mereu copilul cel inflacarat, acel copil mai idiot, cel ce a aceptat intotdeuna a doua palma si acum poti lua totul de la mine, poti sa ma golesti pana ajung pustiit si totusi o sa fiu mereu prin preajma atunci cand e nevoie! Si am scris asta pentru tine sa-ti arat cum ma pot vinde si intr-un final o sa iau beneficiile unei indioeli!

Ravasit

Mi s-a parut ca am vazut acea femeie readusa la viata, era destul de calda si a aparut chiar impunatoare si mi-a aratat cum e sa plangi, ei bine nu esti tu acea femeie ce am adorat-o si se parea ca nu stii, ca nu iti pasa de ce iti e de folos inima, dar eu n-o m-ai cunosc deloc si numai e nimik acolo unde statea intinsa iar vorbele mele s-au uscat si exact asta se intampla... si totusi cred ca povestitorul de noroc avea dreptate si ar fi trebuit sa vad exact ceea ce era acolo si nu vreo lumina divina care sa se strecoare pe ub venele mele si acum, nu imi mai pasa, nimic nu e cu mine, si chiar nu imi mai lipseste asa mult dar totusi sunt atatea lucruri pe care nu le mai pot atinge... Sunt chiar fara nici o credinta si exact asa ma simt, rece si rusinat in timp ce ma preling pe acea podea... iluzile nu s-au schimbat niciodata in ceva real, iar eu sunt foarte treaz si pot vedea cum acest cer perfect e pur si simplu ravasit... am ramas fara credinta si ma simt chiar indiferent dar stanjenit de faptul k stau lungit pe acea podea, si tu vad ca intarzii dar eu sunt deja plecat...

Un pic aiurea...

Desi nu e deloc stilu meu sa fac asemenea postari, in acest moment ma simt , cum scrie si in titlu, un pic aiurea probabil si din cauza unor filme mai triste pe care leam vz cu cateva minute in urma si desigur adaugandu-se si lucrurile ce imi umplu, sau mai degraba imi golesc zilele si care ma fac sa ma gandesc daca oare chiar fac ceea ce trebuie sau doar sunt niste hopuri de care trebuie sa trec in acest moment! Pot spune ca aceasta ipoteza pare un pic cam filozofica si cam sofisticata dar cum o sa sustin atat timp cat mai pot gandii si mai pot respira, sunt niste lucruri pe care le simt si ce nu vor fi niciodata foarte usor de tinut inauntru-mi, pentru ca… dupa cum o persoana care imi e atat de draga mi-a zis odata ca respecta faptul ca niciodata nu am tacut si am zis tot ceea ce am simtit chiar daca poate de multe ori am avut de pierdut, cred k am sa continui pe acelasi “obicei” din simplu motiv ca asta ma face ceea ce sunt… Respect fiecare persoana pentru felul ei de a fi si pentru propria-I gandire fiindca cum am zis si mai sus, asta ne face ceea ce suntem si daca nu am fi asa atunci lumea nu ar mai fi asa interesanta si spectaculoasa! Si poate in unele postari plictisesc pers care arunca o privire si care considera ca ceea ce vreau sa fac pe aici e o pierdere de timp… respect parerea lor si nu sunt deloc indignat, numai ca asta e unul din lucrurile care ma definesc! O intrebare destul de interesanta am primit azi si m-a pus si pe mine pe ganduri… cand va fi acea zi cand o sa am odata o postare in care sa reliefez si trairile bune si sa ma opresc din aceste chestii care de multe ori sunt dure sau triste… raspunsul pe moment, gandind la cald e acela k lucrurilr triste atrag mai mult ochiul uman…de ce?... poate pentru ca atunci relizezi defapt cat de importante sunt pana si cele mai mici bucurii… acum, gandind la rece acea intrebare cred k lucrurile triste ( in cazul meu ) trebuiesc scrise pentru a ramane acolo si a nu ma mai intoarce vreodata la ele in timp ce chestiile cu adevarat bune nu ar trebui scrise, gandite… ci pur si simplu traite!!! In orice caz, nu am de gand sa imi plang de mila pe aici sau sa sugerez un anume sentiment… si daca o fac , o fac cu o mica masca in asa fel incat sa am o mica acoperire. Ceea ce ma framanta acum si ma pune deseori pe ganduri e acel gand dak oare chiar fac ce trebuie in momentul de fata?… daca oare chiar asta vreau sa fac?... dak mai devreme sau ma tarziu o sa ma felicit sau o sa-mi reprosez pentru ceea ce am crezut in momentul actual?... si de aceea sunt un pic aiurea! :P

Fug

Sunt un pic distrus, incerc sa raman ferm la pamant atunci cand trec prin acea usa deschisa... acum risc totul, dar e o sansa pe care trebuie s-o am, mai bine sa fiu decat sa nu mai fiu. Inca ma tragi in jos si numai pot indura, asa k lupt acest razboi de unul singur si oare ar trebui sa ma predau atunci cand voi fi doborat? E ceva inauntru ce se uita direct in ochii mei si am incredere in propria-mi constiinta ca intr-un prieten... incerc si tot incerc, dar tu inca ma ti legat, dar oare cand se va termina acest cosmar? Si totusi nu am niciun control si sunt atat de nesigur si asta ma face sa vreau mai mult si cu cat incerc mai mult cu atat am impresia k imi aluneca mai repede! Trebuie neaparat sa fug si ma ascund numai de mine, simt de parca nu mai am aer si ma ascund numai de adevar, ma simt sufocat si trebuie sa dispar de aici...

Lumina stranie

Ea traieste intr-o casa ce reflecta propria ei gandire, e un haos organizat in acest labirint in care traiete! A fost incuiata ani de zile si toate vocile i-au soptit , si zile dupa zile , marinata in vin si tutun a continuat... Dinozauri roz si pufosi sunt iar aproape in preajma ei, tragand din nou sforile ce intr-un final o vor dobora! Eu tocmai am sarit in deschis fara sa stiu daca parasauta-mi va salva viata si parca e liniste si pace in acesta nirvana emotionala, fiindca dand la o parte ce e mai usor, dar cazand foarte tare, fara lacrimi, fara zambet, nici macar simtind nevoie de a plange! Portretul tau usor se slabeste dar panza ta curata inca mai ramane ca o pagina alba ramasa in sufletul meu... Acum e momentul sa trec la un alt nivel, ochi iritati si umezi se uita direct la diavol, spune-mi te rog ca e momentul in care trebuie sa plec... in acest tren am reusit sa-mi pierd iscusimea, gasindu-mi iubirea cu cele mai bune intentii dar totusi e momentul in care trebuie sa plec... am inregistrat sunetele din inima ta, am inregistrat sunetele din ochii tai si le-am convertit in acesta pagina trista si le-am modificat in aceasta lumina stranie!

Otetul si sarea...

Aceste valuri imense ma duc catre o destinatie pur si simplu necunoscuta... sub lumina lunii fi libera sa ma insotesti in acest "trip" , trecand de miezul noptii stelele ne vor ghida prin albul exotic iar stelele nu vor fi in stare sa pacaleasca aceasta stiinta a magicului zar. Briza aceasta e chiar revigoranta in timp ce delfinii cant aceste stari halucinante si aceste valuri o sa te duca pana cand o sa uiti toate originile tale... Mie... imi plac lucrurile pe care tu le urasti... si tie... iti displac cumplit lucrurile ce imi plac mie si asta chiar doare! Onestitatea iti e credinta dar cateodata mai buna e minciuna... eu... sunt doar otetul si sarea... si tu... esti uleiul ce le dizolva! Frustrarea mea e ca onestitatea ta limiteaza si tocmai de aceea minciuna e buna... eu, otetul si sarea... tu, uleiul ce-mi limiteaza frustrarea... si cateodata, nu am curajul sa intreb de ce...

Viziuni

Acceptand idei noi e intotdeauna dificil, tinand cat mai aproape de trecut, e chiar asa de usor, nu vezi ca trebuie sa mergem mai departe... lumea in care traim cheltuie constant, stelele sunt inca un niste chestii intrigante iar lacrimile din ochii tai inca mai hranesc fericirea pentru cativa kilometri ramasi! Aceste viziuni ne duc spre disperare, dandu-ne speranta si sfarsitul e intotdeuna inceputul unui nou episod, chiar esti liber sa interactionezi cu acest complot si tu, fiindca alegerea chiar nu poate insemna atat de mult, incerca doar sa traduci acest cod secret! Profetiile sunt infricosatoare si chiar evoca o lumina artificiala si totusi ai grija sa nu te loveasca afara pentru ca remediul e numai in tine! Cum am zis... esti liber sa interactionezi cu acest plan pentru ca oricum alegerea nu poate insemna foarte mult, doar incearca sa traduci asta...

Habar n-am...

Daca as fi atat de inclinat sa urc inauntru-ti, oare tu mi-ai spune ca nu e tocmai momentul potrivit? Si daca poate as gasi acea cheie ce o ascunzi atat de bine, oare mi-ai spune ca pot sa-mi petrec noaptea? Daca as putea imbutelia fiorii ce tu mi dai, i-as tine intr-un borcan chiar langa patul meu... si daca vreodata as incerca sa fac un portret al unei femei, tu ai fii aceea ce mi-ar curge din pensula! Topindu-ma neajutorat stand exact langa soare in timp ce ea ma arde, iar eu inca urlu pentru mai mult, gustand fiecare picatura de lichid in care am ajuns, deschizandu-ma si scuipandu-ma pe podea...lasandu-ti mirosul pe haina mea, lasandu-ti gustul pe umerii mei, inca esuez in a-mi da seama ce anume este cu acesta femeie...

Ma gandesc daca... nu cred!!!

Trezindu-ma cu ochii umflati si parca insangerati, incercand sa memorez felul in care te auzem cum iti spuneai minciunile si persoanele ce te faceau sa plangi... ma simt atat de bine sa fiu rau nemaiavand niciun rost recalcularea, incercand apoi, tot incercand sa te aduc inapoi! Nu-mi pot opri capul din a se invartii, decizii ce deja mi-au facut patul si acu deja ma vad asezat in el gandindu-ma la lucrurile pe care le-am lasat nespuse!Cateodata, ce n-as vrea sa fiu langa tine sa uit toate lucrurile intamplate, sa trec unde mi-e locul si sa uit adevarul...Am mai fost pe aici, o zi, o saptamana si nu o sa mai doara deloc, m-ai prins intr-o minciuna iar eu nu am niciun alibi si cuvintele pe care le spui nu mai fac nici o diferenta pentru ca eu inca nu am vreun motiv iar nici tu nu ai timp si tot ma mai face sa ma mai gandesc daca oare chiar m-am gandit vreodata la tine! Da-mi ceva in ce sa cred pentru ca in momentul asta nu mai cred in tine deloc... dar chiar deloc si ma gandesc daca ar mai face vreo diferenta acum... si chiar mi-ai spus ceea ce simti dar numai cred ca e adevarat oricum si ma gandesc daca face vreo diferenta faptul ca plagi, asa ca...la revedere...

In zadar...

Am avut noua vieti dar am reusit sa le pierd pe toate si le-am tot cautat in noapte si le-am tot cautat in ploaie, am incercat sa le gasesc dar ele au disparut, au plecat pur si simplu si s-au imbracat in negru, mi-au parasit partea si tot ce mai spun e ca am irosit timpul atunci cand le-am cautat! Pentru moment tot ce stiu e ca lucrurile s-au dus in trecut si nu vor mai fi gasite vreodata. Am avut un plan dar nu am reusit vreodata sa-l termin si am tot cautat acel gand si am tot cautat in zadar, am tot incercat in acele zile sa-mi aduc aminte, dar acum acea schita a mea din minte a disparut, iar mintea mea a uitat culorile directiei si ochii mei vad acele maini ce ar fi putut costrui, ce ar fi putut ridica pe picioare imperiul din mintea mea, imperiul ce nu-l voi gasii niciodata! Avusesem un plan dar tocmai acolo s-a sfarsit...

High

Eram atat de "high" incat nu am recunoscut focul ce ardea in ochii ei, sau haosul din mintea mea, soptindu-mi "adio" si urcandu-se in acel avion si fara a se mai intoarce vreodata dar totusi mereu in inima mea! Am dat tot ce aveam mai bun pentru a-i stapanii apetitul, reusind so fac sa vina in fiecare noapte, dar era destul de greu de satisfacut, jucandu-ne de-a iubirea ca pe un joc, pretinzand ca simtim acelasi lucru, apoi intorcandu-ne si plecand din nou... O sa repar aceste lucruri, o sati repar aripile frante si sa fac ca totul sa fie bine... greutatea mea pe soldurile tale, infigandu-mi degetele in fiecare centimetru al tau , pentru ca stiu ca defapt asta si vrei! Aceasta asa zisa dragoste si-a pus o taxa asupra mea, ea spunandu-mi "adio" de atat de multe ori inainte si acum sufletul ei se rupe in fata mea, iar eu nu am pur si simplu de ales pentru ca n-o sa mai spun acel "adio" vreodata...

Tinutul stelei matinale

Acel om intelept mi-a spus sa merg pe acest drum spre inceputul luminii, vantul imi va bate in fata ca si anii ce se duc pe langa mine, asculta acesta voce din adacul tau, e doar chemarea inimii tale, inchide ochii si vei gasi pasajul catre iesirea din intuneric. Acel om intelept mi-a spus doar sa-mi gasesc locul in ochiul furtunii gasind trandafirii ce merg pe langa ei dar sa fiu atent la spinii lor. Acel om intelept mi-a spus sa-mi ridic bratul doar si sa incerc sa ma apuc de acea vraja, sa gasesc usa taramului promis, sa cred in mine! Iata-ma, ai putea sa-mi trimiti un inger?... iata-ma in tinutul stelei matinale...

My Top 10

10. Cruel intentions



9. Orice ar fi...



8. E plictiseala...



7.To my unborn child!!!



6.No hidden catch, no strings atached...



5. Chillll....



4. ...



3 She's my...



2. We're gonna make it happen



1. Hey child, stay wilder than the wind...

Imi ies din tipar!!!

Amintirile ma consuma ca si cum as redeschide rana, ma culeg intr-o singura parte a mea, voi toti presupuneti ca sunt in siguranta aici in camera mea, tinandu-mi strans propria-mi vindecare, gentil imi incui usa, incerc sa-mi prind din nou suflu, sufar si mai mult, mai mult decat oricand, dar iar nu am alta optiune de ales! Nu as vrea sa fiu asa, dar lupta e mereau aleasa caci inauntru-mi dau seama ca eu sunt cel derutat, nu stiu pentru ce se mai merita luptat sau de ce trebuie sa tip, nu stiu de ce tot instig, si spun ceea ce nu vreau, nu stiu cum am ajuns asa, si stiu ca nu e bine asa ca o sa-mi ies din tipar, acum imi ies din tipar! O sa desenez pereti fiindca eu sunt cel de vina, nu o sa mai lupt niciodata si exact asa se va termina...

Celei care pleaca

Tu crezi c-a fost iubire-adevărată...
Eu cred c-a fost o scurtă nebunie...
Dar ce anume-a fost,
Ce-am vrut să fie
Noi nu vom şti-o poate niciodată...

A fost un vis trăit pe-un ţărm de mare.
Un cântec trist, adus din alte ţări
De nişte pasări albe - călătoare
Pe-albastrul răzvrătit al altor mări
Un cântec trist, adus de marinarii
Sosiţi din Boston,
Norfolk
Şi New York,
Un cântec trist, ce-l cântă-ades pescarii
Când pleacă-n larg şi nu se mai întorc.
Şi-a fost refrenul unor triolete
Cu care-alt'dată un poet din Nord,
Pe marginile albului fiord,
Cerşea iubirea blondelor cochete...

A fost un vis,
Un vers,
O melodie,
Ce n-am cântat-o, poate, niciodată...
. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .
Tu crezi c-a fost iubire-adevărată?...
Eu cred c-a fost o scurtă nebunie!


ION MINULESCU

Eroii nu mor niciodata...

Mare pacat... scriu asta in memoria unui fotbalist care s-a luptat cu niste lucruri care nici un om nu ar fi in stare, a trecut de la bucurie la extaz si a vazut cum tot ce a facut si toate lucrurile pentru care a muncit s-au dus de rapa intr-o clipire de ochi... in momentele astea imi dau seama cat de fragila e viata... Marian Parsa... l-am cunoscut, nu pot zice k foarte bine dar a fost un om deosebit si un fotbalist cum morenarii nu prea au mai vazut crescand in propriul oras... n-o sa uit niciodata evolutiile lui de la juniori cand era sufletul echipei si cand avea acele lovituri libere de te lasau cu gura cascata cand vedei ca vin de la un pusti de 13-14 ani atunci cand puteam sa-l vad in realitate... trist cum marile valori sunt luate mult prea devreme de langa noi, poate nu suntem in masura sa ne dam cu parerea dar a fost un fotbalist deosebit, dar mai ales un om deosebit, v-am zis nu l-am cunoscut foarte bine dar mereu cand am interactionat cu el s-a dovedit a fi un mare caracter!!! Condolente familiei si sper sa fii bine acolo unde esti Marian... R.I.P.

Irespirabil

Cum poti spune ca acest comportament al meu e de neacceptat si atat de binevoit si deloc necesar, critic... am tendinta de a devenii destul de psihic asa ca ai grija pe unde pasesti pentru ca daca o s-o fac o sa ai neviue de un miracol! M-ai secat si sunt uscat si inca ma mir de ce mai sunt aici, aceasta "viziune dubla" pe care o aveam e in sfarsit clara! Tu vrei sa stai dar stii foarte bine ca eu te vreau plecata,si nu e deloc just sa injuri pamantul pe care eu merg! Ceea ce faci tu e decat sa-mi insurubezi chestii in cap, si stii prea bine ca n-ai ascultat nimic din tot ce am zis mototolindu-ti perna si scriind intr-o transpiratie nuda, sperand ca cineva, vreodata o sa faca ce am facut si eu.
Te omoara, te doare, e chiar dureros sa inveti ca defapt eu sunt acela ce detine controlul... te i-a cu fiori, te inteapa, cand simti ceea ce aduc eu si ti-ai fi dorit in a ma avea pentru a strange in brate!!!!
Cand afara incepe sa devina mai rece si nu ai pe nimeni sa poti iubii, o sa intelegi ca sunt sigur pe ceea ce am spus si nu e nici o sansa in a ma razgandii si ca o fetita mica ce plange in fata unui monstru ce ii traieste in vise " e oare cineva acolo deoarece devine din ce in ce mai greu de respirat" !!!

Cine sunt?

Si as renunta pentru totdeauna in a te atinge, pentru ca stiu ca tot ma vei simti cumva, esti mai aproape de rai decat as putea fi eu vreodata si sincer n-as vrea sa plec tocmai acum acasa... si tot ce mai pot savura e momentul si tot ce mai pot respira iti e propria-ti viata, ca mai devreme sau mai tarziu, totul se va termina si n-as vrea sa-mi e dor de tine in seara asta. Si nu te poti lupta cu lacrimile ce oricum nu vin sau momentul de adevar din toate minciunile tale, cand totul pare a fi ca in filme, a da, sangerezi doar ca sa stii ca esti viu! Si nu as vrea ca lumea sa ma poata vedea pentru ca oricum stiu ca nu ar intelege, unde totul e facut sa fie distrus, tot ceea ce vreau acum e sa stii cu adevarat cine sunt, vreau doar sa stii cine sunt...

Oda pentru un vis...

Eu sper...

O runda de aplauze, ai primit ce ti-ai dorit, uita-te un pic mai bine la ce ai renuntat pentru ca eu iti spun ca o inima nu poate fi distrusa! Si iti mai poti aminti cum te sarutam, aduti aminte dulceata ce o simteai in propria-ti gura pentru ca iubito acu tot cu ce vei mai ramane e doar amintirea si eu merg… merg inanite. Oare fiecare dimineata te face fericita… si spune-mi daca in fiecare seara te i-a somnul razand. Eu sper ca sa-ti fie usor sa ma uiti… eu sper ca atunci cand ma vezi sa nu simti nimic, chiar ma intreb daca esti undeva acolo si te distrezi, eu sper sa ai tot ceea ce ti-ai dorit pentru ca eu merg… merg inainte. Nu vezi ca lumina s-a schimbat si nimic nu mai e cum era, doar umbre pe pamant si daca o sa asculti mai bine o sa auzi sunetul… “tot ce vrei, eu sper ca tu sa obtii tot ce vrei, absolut tot ceea ce iti propui… pentru ca eu am facut-o… pentru ca eu n-am facut-o !” .

Ce facem...?

Umbre ce umplu o inima pustiita, in timp ce dragostea ofileste, din toate lucrurile care suntem dar care nu zic nimik. Nu poti vedea dincolo de cicatrici, si sa ajungem pana la apus? Schinb culoare cerului si ti-l deschid tie, felul in care m-ai facut sa ma simt atat de viu, felul in care te-am iubit, pentru toate lucrurile ce n-au murit niciodata pentru a trece peste noapte, iubirea te va gasii! Soarele se sparge in ochii tai pentru a creea o noua zi, aceasta inima sparta inca mai poate supravietui, cu o singura atingere a armoniei tale umbrele dinspar in venire lunimii... eu sunt langa tine, oriunde iubirea te va gasii!
Dar ce facem acum?...dar ce facem azi?...daca tu m-ai facut sa fiu ceea ce ar fi trebuit sa fiu?... si daca dragostea noastra nu ar fi disparut?... si daca e pierduta in spatele cuvintelor ce nu le-am putut zice niciodata? Dar draga, inainte de a fi prea tarziu, ce facem acum? Acum ca suntem aici, acum ca am ajuns atat de departe, tine-te bine, nu e nimic de care sa-ti fie teama, pentru ca eu sunt chiar aici langa tine pentru toata viata... sunt tot al tau!

Imi pare rau!!!

Dap... asta e starea pe care o am in aceste momente in care singura aliniare imi e muzica ce o ascult si prietenii care imi sunt aproape si in care ma pot baza destul de mult! Nu ma simt bine in pielea mea, dar nu cred ca aici e vreun punct critic pe care o sa fiu nevoit sa-l depasesc, e doar o clipa de aiureala in care cred mai mult decat mi-as fi imaginat si care ma aduce in niste stari atat de aiurea incat imi vine sa plec undeva, sa fug, sa ma eliberez de tensiunea care ma cuprinde si de lucrurile urate pe care le-am facut sau le-am provocat!!! Nu e ceva foarte important sau foarte solicitant dar cred in ceea ce simt si cred in ceea ce vreau si de asta imi e atat de greu sa accept realitatea, oricat de cruda ar fi si oricat de departe o simt in momentele astea...ceva in mine imi spune ca totul va fi bine, dar tot acel lucru imi spune ca ar trebui sa ma opresc si sa ma gandesc mai bine la ceea ce fac, oare care din ele imi arata adevaratul drum pe care ar trebui sa merg??... oare care...?? PROBABIL intr-un final o sa ma uit peste lucrurile si amintirile ce mi-au ramas si o sa raman cu nostalgia lor, nu stiu... tot ceea ce stiu e ca intr-un moment al vietii am gresit si nam fost acceptat asa dar macar am luptat pentru ceea ce in acel moment am crezut ca imi poate schimba gandirea si viata... sau poate... n-a fost asa, poate in momentul asta ambitia care m-a ajutat de atatea ori acu ma tradat, nush ce sa zic... Cred ca totusi fiecare din noi merita sa fie apreciat de oricine pentru ceea ce este si nu pentru lucrurile atat de trecatoare pe care viata ti le da sau ti le ia... cand o sa se termine starea asta a mea nu stiu, dar sunt hotarat ca sa las totul in voia sortii si sa nu mai trag de clipele si sentimetele care inca dainuie... imi pare rau... foarte rau...

Azi... sunt ca o matase !

Ce mai timpuri, ce mai zile, ce mai ore... nimic nu e ceea ce pare dar pana la urma totul este ceea ce este atunci cand stai si nu-ti dai seama ca prin unele fapte pe care le faci adesea intr-o secunda poti distruge ceea ce altii au construit peste ani de munca si peste siroie de sange, dar asta e firea noastra sa nu pastram nimic si sa stricam totul intr-o secunda de ambitie, napasare sau chiar rautate de multe ori! Nu vreau sa judec, nu vreau sa critic, nu vreau sa reprosez vreau doar sa imi vad viata asa cum nu as crede vreodata ca ar putea arata exact atunci cand in multe dintre momentele mele grele simt cum pamantul imi fuge de sub picioare si atunci cand sunt in genunchi, vreau ca totusi acea lumina de speranta care incearca mereu sa iasa, sa izbaveasca si sa continue si dupa ce aceasta scurta nebunie ce noi o numim viata! Am descoperit ca orice lucru are intodeauna un sfarsit... chit ca vrem sau nu... dar ma intreb, si sfarsitul asta cand o sa dispara odata?... ca sa pot vedea speranta in ochii oricaruia din noi! Dar, "azi sunt ca o matase, doar sufletul imi 'luneca prin casa" si asta ne face ceea ce suntem... un gand venit si pierdut intr-o clipa, fara ca nimeni sa stie ce s-a intamplat si fara ca nimic sa disturbe cursul timpului, al zilelor , al orelor si al clipelor...

A fost doar un vis...

Viata e mai mare, e mai mare decat tine iar tu nu esti ca mine, lungimile pe care le-as strabate, distanta din ochii tai... o nu, am spus prea mult...cred k am pornit-o. Acela din colt sunt eu, acela din lumina reflectoarelor sunt eu care imi pierd credinta incercand a tine pasul cu tine si nu stiu daca o pot face... o nu, iar am spus prea mult, dar n-am spus indeajuns, mi s-a parut ca te-am auzit razand, mi s-a parut ca te-am auzit cantand, mi s-a parut ca te-am vazut incercand! Fiecare sopata a fiecarei trezire a orelor imi aleg confesiunea , incercand sa patrez un ochi pe tine ca un suferind,pierdut si orb fraier... o nu, iar am zis prea mult, am pornnit-o! Considera asta, indiciu secolului, considera asta alunecarea ce ma pus in genunchi a esuat si daca toate aceste fantezii ar veni zburand prin preajama?... acum chiar am spus prea mult! Dar totul a fost doar un vis... totul a fost doar un vis...

2009

Scriu asta inspirat de o prietena care imi este foarte draga si care ma impresionat enorm prin prizma a ceea ce a scris.

Un scurt istoric al anului 2009...care a fost un an zbuciumat pentru mine si sper nu fie continuare anului ce a venit!

Totul a inceput cu noaptea dintre ani nimik iesit din cumon ba chiar lipsit de importanta...sentimental eram un pic debusolat din pricina unei relatii pierdute dar si profesional tinand cont k tocmai demisionasem de la locul de munca si cu fac nu stateam tocmai pe roze!Ianuarie mi-a oferit o regasire draga alaturi de oamenii cu care lucrasem aproape un an si cu care mi-au mai vindecat unele rani...sesiunea a trecut cam naspa...nimic totusi nu-mi parea a ma afecta cu ceva. Februarie sincer...a fost asa cum imi imaginez de cand ma stiu...o luna moarta...totul a fost plictisitor si fara speranta... Bucurestiul nu-mi mai pferea nimic, inafara de prietenii pe care ii avea si care si acu insemna ceva pentru mine nu mai reusea sa ma multumeasca! Martie a fost luna in care ma regaseam...facultatea incepuse sa-mi ofere perspective noi si ma multumea...munca numi oferea decat multumiri banesti k in rest era dezastru total, fete nau existat in perioada asta asa k am fost destul de linistit. Aprilie ma facut sa-mi schimb toate viziunile... din nou Bucurestiul nu ma mai atragea, financiar stateam prost dupa o intelegere cu oamenii de la munk... semtimental la fel...nimic care sa ma atraga dar totusi eram optimist la ceea ce avea sa urmeze, gandidu-ma la sesiune ce urma si la faptul k in vara voi fi acasa! In Mai am trait la viteza maxima...gandul k se apropie vacanta si seiusiunea imi ocupa tot timpul si eram foarte nerabdator sa se sfarsesca. Acum incepe Iunie ce luna...aprope tot ceea ce imi doream devenea relitate...munca s-a incheiat pe data de 5... sesiunea pe data de 13...tragand o linie si facand un calcul...de acum incepea o noua era in viata mea... in sfarsit dupa o perioada de 2 ani aveam sa ma relaxez, examenele au trecut si au trecut cu bine... o restanta decat pe anu asta! Iulie a fost o relaxare totala....m-am distrat, m-am simtit bine si n-am avut griji prea mari... cred k a fost cea mai linistitoare de pana atunci si dak nu ma insel cred k din tot anul. August o sa-mi aduca aminte toata viata de Baile Felix si de momentele pe care le-am trait alaturi de prieteni dragi dar si locul unde am invatat si ceva... Septembrie a inceput usor... nu m-a luat prea direct... dar septembrie mi-a adus multe... un an nou universitar...si ultimul...cu multe sperante...dar si o fata... langa care am trait momente frumoase... septembrie luna reusitelor! Octombrie un zbucium intre casa si facultate am fost numai pe drumuri fiindca acasa ma astepta cineva si in bucuresti imi realizam viitorul dar eu spun k le-am amestecat destul de bine... Noiembrie ma gasit in acelasi zbicium dar in care ma complaceam si nu aveam de ales...21 de ani... na fost chiar asa rau...ma gasit impreuna cu prietenii si cu persoana in care credeam dar ceva incepea sa scartaie...asa ca a urmat Decembrie care imi daduse atatea sperante si in care credeam atat de mult....nu a inceput rau dar pe parcurs s-a stricat tot...Craciunul a fost frumos...in sanul familiei...dar nu a mea... si apoi in jurul prietenilorna fost chiar rau...dar ce a urmat intre Craciun si Revelion mi-a stricat toate visele, poate asa a fost mai bine si Revelionul ma prins destul de aiurea in centrul orasului si cu o pustietate adanca in suflet, trezindu-ma in 2010 cu o sensatie pustie dar asa cum stiu ca sunt... o sa fie si anu asta unul greu mai ales ca am licenta si mai ales k anu asta imi voi face un drum in viata... Urez tuturor un calduros LA MULTI ANI si multe impliniri...