Invins

Numai invinsii castiga intr-un final, ei nu au nimic de dovedit, iar ei parasesc aceasta lume cu nimic cu care sa regrete si poti rade la toti ciudatii pana cand greselile vor fi dreptati pentru ca ei for aceia ce nu vor avea nimic de pierdut! Pentru ca m-am gandit si tot gandit si am un plan pentru a pierde tot si chiar am un contract in procesare pentru eternitate asta dak nu am renuntat si la asta pana acum dar am un plan sa pierd chiar totul! Am fost mereu copilul cel inflacarat, acel copil mai idiot, cel ce a aceptat intotdeuna a doua palma si acum poti lua totul de la mine, poti sa ma golesti pana ajung pustiit si totusi o sa fiu mereu prin preajma atunci cand e nevoie! Si am scris asta pentru tine sa-ti arat cum ma pot vinde si intr-un final o sa iau beneficiile unei indioeli!

Ravasit

Mi s-a parut ca am vazut acea femeie readusa la viata, era destul de calda si a aparut chiar impunatoare si mi-a aratat cum e sa plangi, ei bine nu esti tu acea femeie ce am adorat-o si se parea ca nu stii, ca nu iti pasa de ce iti e de folos inima, dar eu n-o m-ai cunosc deloc si numai e nimik acolo unde statea intinsa iar vorbele mele s-au uscat si exact asta se intampla... si totusi cred ca povestitorul de noroc avea dreptate si ar fi trebuit sa vad exact ceea ce era acolo si nu vreo lumina divina care sa se strecoare pe ub venele mele si acum, nu imi mai pasa, nimic nu e cu mine, si chiar nu imi mai lipseste asa mult dar totusi sunt atatea lucruri pe care nu le mai pot atinge... Sunt chiar fara nici o credinta si exact asa ma simt, rece si rusinat in timp ce ma preling pe acea podea... iluzile nu s-au schimbat niciodata in ceva real, iar eu sunt foarte treaz si pot vedea cum acest cer perfect e pur si simplu ravasit... am ramas fara credinta si ma simt chiar indiferent dar stanjenit de faptul k stau lungit pe acea podea, si tu vad ca intarzii dar eu sunt deja plecat...

Un pic aiurea...

Desi nu e deloc stilu meu sa fac asemenea postari, in acest moment ma simt , cum scrie si in titlu, un pic aiurea probabil si din cauza unor filme mai triste pe care leam vz cu cateva minute in urma si desigur adaugandu-se si lucrurile ce imi umplu, sau mai degraba imi golesc zilele si care ma fac sa ma gandesc daca oare chiar fac ceea ce trebuie sau doar sunt niste hopuri de care trebuie sa trec in acest moment! Pot spune ca aceasta ipoteza pare un pic cam filozofica si cam sofisticata dar cum o sa sustin atat timp cat mai pot gandii si mai pot respira, sunt niste lucruri pe care le simt si ce nu vor fi niciodata foarte usor de tinut inauntru-mi, pentru ca… dupa cum o persoana care imi e atat de draga mi-a zis odata ca respecta faptul ca niciodata nu am tacut si am zis tot ceea ce am simtit chiar daca poate de multe ori am avut de pierdut, cred k am sa continui pe acelasi “obicei” din simplu motiv ca asta ma face ceea ce sunt… Respect fiecare persoana pentru felul ei de a fi si pentru propria-I gandire fiindca cum am zis si mai sus, asta ne face ceea ce suntem si daca nu am fi asa atunci lumea nu ar mai fi asa interesanta si spectaculoasa! Si poate in unele postari plictisesc pers care arunca o privire si care considera ca ceea ce vreau sa fac pe aici e o pierdere de timp… respect parerea lor si nu sunt deloc indignat, numai ca asta e unul din lucrurile care ma definesc! O intrebare destul de interesanta am primit azi si m-a pus si pe mine pe ganduri… cand va fi acea zi cand o sa am odata o postare in care sa reliefez si trairile bune si sa ma opresc din aceste chestii care de multe ori sunt dure sau triste… raspunsul pe moment, gandind la cald e acela k lucrurilr triste atrag mai mult ochiul uman…de ce?... poate pentru ca atunci relizezi defapt cat de importante sunt pana si cele mai mici bucurii… acum, gandind la rece acea intrebare cred k lucrurile triste ( in cazul meu ) trebuiesc scrise pentru a ramane acolo si a nu ma mai intoarce vreodata la ele in timp ce chestiile cu adevarat bune nu ar trebui scrise, gandite… ci pur si simplu traite!!! In orice caz, nu am de gand sa imi plang de mila pe aici sau sa sugerez un anume sentiment… si daca o fac , o fac cu o mica masca in asa fel incat sa am o mica acoperire. Ceea ce ma framanta acum si ma pune deseori pe ganduri e acel gand dak oare chiar fac ce trebuie in momentul de fata?… daca oare chiar asta vreau sa fac?... dak mai devreme sau ma tarziu o sa ma felicit sau o sa-mi reprosez pentru ceea ce am crezut in momentul actual?... si de aceea sunt un pic aiurea! :P

Fug

Sunt un pic distrus, incerc sa raman ferm la pamant atunci cand trec prin acea usa deschisa... acum risc totul, dar e o sansa pe care trebuie s-o am, mai bine sa fiu decat sa nu mai fiu. Inca ma tragi in jos si numai pot indura, asa k lupt acest razboi de unul singur si oare ar trebui sa ma predau atunci cand voi fi doborat? E ceva inauntru ce se uita direct in ochii mei si am incredere in propria-mi constiinta ca intr-un prieten... incerc si tot incerc, dar tu inca ma ti legat, dar oare cand se va termina acest cosmar? Si totusi nu am niciun control si sunt atat de nesigur si asta ma face sa vreau mai mult si cu cat incerc mai mult cu atat am impresia k imi aluneca mai repede! Trebuie neaparat sa fug si ma ascund numai de mine, simt de parca nu mai am aer si ma ascund numai de adevar, ma simt sufocat si trebuie sa dispar de aici...

Lumina stranie

Ea traieste intr-o casa ce reflecta propria ei gandire, e un haos organizat in acest labirint in care traiete! A fost incuiata ani de zile si toate vocile i-au soptit , si zile dupa zile , marinata in vin si tutun a continuat... Dinozauri roz si pufosi sunt iar aproape in preajma ei, tragand din nou sforile ce intr-un final o vor dobora! Eu tocmai am sarit in deschis fara sa stiu daca parasauta-mi va salva viata si parca e liniste si pace in acesta nirvana emotionala, fiindca dand la o parte ce e mai usor, dar cazand foarte tare, fara lacrimi, fara zambet, nici macar simtind nevoie de a plange! Portretul tau usor se slabeste dar panza ta curata inca mai ramane ca o pagina alba ramasa in sufletul meu... Acum e momentul sa trec la un alt nivel, ochi iritati si umezi se uita direct la diavol, spune-mi te rog ca e momentul in care trebuie sa plec... in acest tren am reusit sa-mi pierd iscusimea, gasindu-mi iubirea cu cele mai bune intentii dar totusi e momentul in care trebuie sa plec... am inregistrat sunetele din inima ta, am inregistrat sunetele din ochii tai si le-am convertit in acesta pagina trista si le-am modificat in aceasta lumina stranie!