Ea traieste intr-o casa ce reflecta propria ei gandire, e un haos organizat in acest labirint in care traiete! A fost incuiata ani de zile si toate vocile i-au soptit , si zile dupa zile , marinata in vin si tutun a continuat... Dinozauri roz si pufosi sunt iar aproape in preajma ei, tragand din nou sforile ce intr-un final o vor dobora! Eu tocmai am sarit in deschis fara sa stiu daca parasauta-mi va salva viata si parca e liniste si pace in acesta nirvana emotionala, fiindca dand la o parte ce e mai usor, dar cazand foarte tare, fara lacrimi, fara zambet, nici macar simtind nevoie de a plange! Portretul tau usor se slabeste dar panza ta curata inca mai ramane ca o pagina alba ramasa in sufletul meu... Acum e momentul sa trec la un alt nivel, ochi iritati si umezi se uita direct la diavol, spune-mi te rog ca e momentul in care trebuie sa plec... in acest tren am reusit sa-mi pierd iscusimea, gasindu-mi iubirea cu cele mai bune intentii dar totusi e momentul in care trebuie sa plec... am inregistrat sunetele din inima ta, am inregistrat sunetele din ochii tai si le-am convertit in acesta pagina trista si le-am modificat in aceasta lumina stranie!
Ce e cu tine de ai devenit asa filozof???
RăspundețiȘtergereImi place postarea pentru ca mi-a dat posibilitatea sa-mi imaginez multe chestii...si mai ales diferite!