Viata e mai mare, e mai mare decat tine iar tu nu esti ca mine, lungimile pe care le-as strabate, distanta din ochii tai... o nu, am spus prea mult...cred k am pornit-o. Acela din colt sunt eu, acela din lumina reflectoarelor sunt eu care imi pierd credinta incercand a tine pasul cu tine si nu stiu daca o pot face... o nu, iar am spus prea mult, dar n-am spus indeajuns, mi s-a parut ca te-am auzit razand, mi s-a parut ca te-am auzit cantand, mi s-a parut ca te-am vazut incercand! Fiecare sopata a fiecarei trezire a orelor imi aleg confesiunea , incercand sa patrez un ochi pe tine ca un suferind,pierdut si orb fraier... o nu, iar am zis prea mult, am pornnit-o! Considera asta, indiciu secolului, considera asta alunecarea ce ma pus in genunchi a esuat si daca toate aceste fantezii ar veni zburand prin preajama?... acum chiar am spus prea mult! Dar totul a fost doar un vis... totul a fost doar un vis...
Hello!
RăspundețiȘtergereM-ai surprins cu postarea asta! Nu ma asteptam la atata melancolie si realism in aceeasi minte.
Imi place!
"iar am zis prea mult"..cred ca fraza asta de fapt te caracterizeaza pe tine;cred ca tocmai faptul ca mereu ai zis nu doar ceea ce ai gandit,ci si ceea ce ai simtit, faptul k ai avut puterea sa iti pui pe tava o parte din suflet, te face sa fi tu, sa fi altfel..mereu te'am invidiat ca spre deosebire de altii nu ti'a fost teama sa spui ceva mai mult,k ai tinut capu' sus si ti'ai sustinut ideea chiar daca poate picai intr'o lumina proasta .. asa k..respect si go on ;) cu drag, o nebuna ;))
RăspundețiȘtergere