Umbre ce umplu o inima pustiita, in timp ce dragostea ofileste, din toate lucrurile care suntem dar care nu zic nimik. Nu poti vedea dincolo de cicatrici, si sa ajungem pana la apus? Schinb culoare cerului si ti-l deschid tie, felul in care m-ai facut sa ma simt atat de viu, felul in care te-am iubit, pentru toate lucrurile ce n-au murit niciodata pentru a trece peste noapte, iubirea te va gasii! Soarele se sparge in ochii tai pentru a creea o noua zi, aceasta inima sparta inca mai poate supravietui, cu o singura atingere a armoniei tale umbrele dinspar in venire lunimii... eu sunt langa tine, oriunde iubirea te va gasii!
Dar ce facem acum?...dar ce facem azi?...daca tu m-ai facut sa fiu ceea ce ar fi trebuit sa fiu?... si daca dragostea noastra nu ar fi disparut?... si daca e pierduta in spatele cuvintelor ce nu le-am putut zice niciodata? Dar draga, inainte de a fi prea tarziu, ce facem acum? Acum ca suntem aici, acum ca am ajuns atat de departe, tine-te bine, nu e nimic de care sa-ti fie teama, pentru ca eu sunt chiar aici langa tine pentru toata viata... sunt tot al tau!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu