Amintirile ma consuma ca si cum as redeschide rana, ma culeg intr-o singura parte a mea, voi toti presupuneti ca sunt in siguranta aici in camera mea, tinandu-mi strans propria-mi vindecare, gentil imi incui usa, incerc sa-mi prind din nou suflu, sufar si mai mult, mai mult decat oricand, dar iar nu am alta optiune de ales! Nu as vrea sa fiu asa, dar lupta e mereau aleasa caci inauntru-mi dau seama ca eu sunt cel derutat, nu stiu pentru ce se mai merita luptat sau de ce trebuie sa tip, nu stiu de ce tot instig, si spun ceea ce nu vreau, nu stiu cum am ajuns asa, si stiu ca nu e bine asa ca o sa-mi ies din tipar, acum imi ies din tipar! O sa desenez pereti fiindca eu sunt cel de vina, nu o sa mai lupt niciodata si exact asa se va termina...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu